8 definiții pentru «gnosticism»   declinări

GNOSTICÍSM s. n. Curent filozofic-religios care caută să îmbine teologia creștină cu filozofia elenistică greacă și cu unele religii orientale, susținând posibilitatea unei cunoașteri mistice. – Din fr. gnosticisme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GNOSTICÍSM m. Curent filozofic religios, apărut în sec. II, care îmbina teologia creștină cu filozofia elenistică și cu unele concepții panteiste ale religiilor orientale. /<fr. gnosticisme, lat. gnosticismus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GNOSTICÍSM s.n. Curent filozofic-religios, reprezentând un amestec de dogme creștine, de filozofie idealistă greacă și de concepții religioase orientale, care proclamă ideea unei cunoașteri mistice. [< fr. gnosticisme].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

gnosticísm s.n. Curent filozofico-religios, reprezentând un amestec de dogme creștine, filozofie idealistă greacă și concepții religioase orientale, care proclamă ideea unei cunoașteri mistice. (< fr. gnosticisme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gnosticísm s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*gnosticízm n. (d. gnostic). Sistema filosofilor [!] gnosticĭ: gnosticizmu se apropie de platonizm și de manicheizm tot odată.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

GNOSTICÍSM (‹ fr.) s. n. Curent filozofic-religios cu trăsături mistice, apărut în sânul creștinismului în sec. 1-2 (Basilides, Valentin ș.a.), care a căutat să îmbine doctrina creștină cu filozofia elenistică târzie (neoplatonismul) și cu religiile orientale.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

gnosticísm s. n. Curent filozofic-religios sincretist, apărut în sânul creștinismului în sec. 1-2 d. Hr., care îmbina unele mistere din religiile orientale și din filozofie elenă cu ideile creștine, susținând că numai în felul acesta se poate ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu și obține mântuirea; gnoză. – Din fr. gnosticisme.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink