GNOSEOLOGÍE s. f. Teorie filozofică asupra capacității omului de a cunoaște realitatea și de a ajunge la adevăr; teoria cunoașterii. [Pr.: -se-o-] – Din germ. Gnoseologie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GNOSEOLOGÍE f. Ramură a filozofiei care se ocupă cu studiul procesului de cunoaștere; teoria cunoașterii. /<lat. gnoseologia, germ. Gnoseologie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GNOSEOLOGÍE s.f. Parte a filozofiei care cercetează posibilitatea cunoașterii lumii de către om, legile, izvoarele și formele acestei cunoașteri; teoria cunoașterii. [Pron. -se-o-, gen. -iei. / < germ. Gnoseologie, fr. gnoséologie, cf. gr. gnosis – cunoaștere, logos – știință].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GNOSEOLÓGIE s. f. teoria fiziologică a cunoașterii, a legilor, izvoarelor și formelor acesteia. (< fr. gnoséologie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GNOSEOLOGÍE s. v. teoria cunoașterii.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gnoseologíe s. f. (sil. -se-o-), art. gnoseología g.-d. gnoseologíi, art. gnoseologíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink