GNOM, gnomi, s. m. Fiecare dintre spiritele despre care se credea că locuiesc în interiorul pământului, păzind bogățiile lui ascunse. – Din fr. gnome.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GNOM ~i m. Mic personaj din povești, slut și deformat, care ar locui în interiorul pământului, păzind comorile ascunse. /<lat. gnomus, fr. gnome
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GNOM s.m. (Mit.) Spirit despre care se credea că locuiește în fundul pământului, păzind comorile îngropate acolo. [< fr. gnome, cf. it. gnomo, lat. gnomus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GNOM s.n. (Liv.) Sentință, proverb, maximă; zicătoare, cugetare, moto. [< it. gnome, cf. gr. gnome].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GNOM¹ s. m. (mit.) spirit despre care se credea că locuiește în fundul pământului, păzind comorile; spiriduș. (< fr. gnome, lat. gnomus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GNOM² s. n. sentință, maximă; cugetare, moto. (< gr. gnome)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GNOM³(O)-, -GNOMÍE elem. „cugetare, maximă; sentință”. (< fr. gnom/o/-, -gmonie, cf. gr. gnome, inteligență)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

gnom s. m., pl. gnomi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*gnom m. (cuv. fabricat de Paracelsus [† 1541] și care pare a se baza pe vgr. gnóme, inteligență). Nume dat unor piticĭ diformĭ și supranaturalĭ care, după cabaliștĭ jidanĭ, locuĭesc în pămînt, unde păzesc comorile. Femeile lor se numesc gnomide.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

gnom(o)-, -gnomie elem. Cugetare, maximă; sentință. (< fr. gnom/o/-, -gmonie, cf. gr. gnome, inteligență)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink