GLUTÉN s. n. Substanță proteică densă, vâscoasă, moale și elastică, prezentă în boabele și în făina cerealelor. – Din fr., lat. gluten.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GLUTÉN n. Substanță proteică vâscoasă, de culoare cenușie, conținută în boabele cerealelor (mai ales în boabele de grâu). /<fr. gluten, lat. gluten, ~inis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GLUTÉN s.n. Amestec de proteine, obținut din făina cerealelor după îndepărtarea amidonului. [< fr. gluten].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GLUTÉN s. n. substanță proteică vâscoasă, moale și elastică, obținută din făina cerealelor după îndepărtarea amidonului. (< fr., lat. gluten)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

glutén s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*glúten n., pl. e și urĭ (lat. glúten, glútinis; fr. glu d. forma lat. glus, glutis. V. aglutinant). Cleĭ, o materie cleĭoasă care rămîne în făina cerealelor după ce s´a scos amidonu și care constitue o substanță alimentară.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

GLUTÉN (‹ fr.; {s} lat. gluten „clei, substanță vâscoasă”) s. n. Masă proteică complexă, moale, elastică, vâscoasă și cenușie, care se găsește în boabele de cereale, mai ales de grâu, formată în principal dintr-un amestec de gliadină și glutenină. G. determină proprietățile de panificație ale făinii, dând porozitate pâinii.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink