GLOTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) limbă”, „lingvistic”; gloso-; (rar) „glotal”, „(referitor la) glotă”. [< it. glotto-, cf. gr. glotta – limbă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GLOTO- elem. v. gloso-.
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

GLÓTĂ, glote, s. f. Porțiunea cea mai îngustă a laringelui, cuprinsă între cele două coarde vocale. – Din fr. glotte.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GLÓTĂ ~e f. Porțiunea cea mai îngustă a laringelui, cuprinsă între cele două coarde vocale. /<fr. glotte
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GLÓTĂ s.f. Deschizătură a laringelui care lasă să iasă aerul din plămâni și servește la emisiunea sunetelor vocale. [< fr. glotte, cf. gr. glotta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GLÓTĂ s. f. deschizătură a laringelui care lasă să iasă aerul din plămâni și servește la emisiunea sunetelor vocale. (< fr. glotte, gr. glotta)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

glótă s. f., pl. glóte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*glótă f., pl. e (vgr. glótta și glóssa, limbă. V. glosă). Anat. Orificiu faringeluĭ, mărginit de cele doŭă coarde vocale inferioare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink