GLOTÁL, -Ă, glotali, -e, adj. Care aparține glotei, privitor la glotă, din regiunea glotei. – Din fr. glottal.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GLOTÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de glotă; propriu glotei. Inflamație ~ă. 2) Care se află în regiunea glotei; din regiunea glotei. /<fr. glottal
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GLOTÁL, -Ă adj. (Fon.) Care este emis prin glotă. [Cf. fr. glottal].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GLOTÁL, -Ă adj. care pune în mișcare glota. ◊ (s. f.) consoană articulată la nivelul glotei. (< fr. glottal)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

glotál adj. m., pl. glotáli; f. sg. glotálă, pl. glotále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink