GLOSO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) limbă”, „al limbii”. [Var. glos-. / < fr. glosso-, cf. gr. glossa – limbă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GLOSO-, glos-, -glós, -glósă, -glosíe, glot-, gloto-, -glót, elem.
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

GLÓSĂ, glose, s. f. 1. Explicarea sensului unui pasaj sau a unui cuvânt dintr-o scriere; spec. comentariu sau notă explicativă făcută pe marginea unui text. ♦ (La pl.) Totalitatea cuvintelor care alcătuiesc un glosar. 2. Formă fixă de poezie în care fiecare strofă, începând de la cea de-a doua, comentează succesiv câte un vers din prima strofă, versul comentat repetându-se la sfârșitul strofei respective, iar ultima strofă reproducând în ordine inversă versurile primei strofe. – Din lat. glossa. Cf. fr. glose, it. glossa, germ. Glosse.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GLÓSĂ ~e f. 1) Scurtă notă explicativă, care însoțește un cuvânt dificil sau un pasaj neînțeles dintr-un text; comentariu; adnotare. 2) Poezie de formă fixă, în care fiecare vers din prima strofă este comentat succesiv în strofele următoare, ultima strofă reproducând în ordine inversă versurile primei strofe. /<lat. glossa, fr. glose, germ. Glosse
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GLÓSĂ s.f. 1. Explicația unui text obscur sau a unui cuvânt greu de înțeles. ♦ Comentariu, notă la un text. 2. Poezie cu formă fixă ale cărei versuri din prima strofă sunt comentate pe rând în câte o strofă următoare, ultima strofă conținând aceleași versuri ca și prima, însă în ordine inversă. [< fr. glose, cf. germ. Glosse, lat. glossa, gr. glossa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

-GLÓSĂ² elem. v. gloso-.
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

GLÓSĂ s. comentariu, explicație, notă. (~ la un text.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GLÓSĂ s. v. limbă-de-mare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

glósă s. f., g.-d. art. glósei; pl. glóse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*glósă f., pl. e (vgr. glóssa și glôtta, limbă, vorbă arhaică saŭ rară; lat. glossa). Cuvînt rar saŭ obscur. Notă, explicațiunea unuĭ cuvînt orĭ unuĭ loc obscur (V. scolie). Un fel de poezie în care versu final al fie-căreĭ strofe formează altă strofă rimată care conține tema, și, ca atare, figurează în fruntea acesteĭ poeziĭ și, în ordine inversă, la urmă: glosa luĭ Eminescu.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink