GLOSEMÁTICĂ s. f. Ramură a lingvisticii structuraliste care aplică teoria pozitivismului logic, considerând limba ca un sistem de relații interne, ca obiect în sine. – Din fr. glossématique. Cf. engl. glossematics, germ. Glossematik.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GLOSEMÁTICĂ f. Teorie lingvistică structuralistă care consideră limba ca un sistem de relații interne. /<fr. glossématique, germ. Glossematik
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GLOSEMÁTICĂ s.f. Teorie lingvistică structurală, elaborată de lingvistul danez L. Hjelmslev, după care limba este privită ca obiect în sine, ca un sistem de relații interne. [Gen. -cii. / < fr. glossématique].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GLOSEMÁTICĂ s. f. ramură a lingvisticii structuraliste care aplică în domeniul semanticii teoria pozitivismului logic, considerând limba ca un sistem de relații interne, ca obiect în sine. (< fr. glossématique, engl. glossematics)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
glosemátică s. f., g.-d. art. glosemáticii
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GLOSEMÁTICĂ (‹ engl.; {s} gr. glossa „limbă”) s. f. (LINGV.) Variantă a lingvisticii structuraliste care aplică în domeniul semioticii teoria pozitivismului logic. În concepția g., lingvistica este un fel de algebră a limbii, iar terminologia ei este împrumutată, în cea mai mare parte din matematică. A fost creată de L. Hjelmslev, care face din structura imanentă a limbii unicul obiect de cercetare a lingvisticii.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink