GLOSÉM, gloseme, s. n. (Lingv.) Nume dat în teoria glosematică unității minimale a limbii. – Din fr. glossème.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GLOSÉM ~e n. lingv. Nume dat unității minimale a limbii. /<fr. glosseme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GLOSÉM s.n. (Lingv.) Cea mai mică unitate lingvistică care, în terminologia glosematică, este capabilă a servi ca suport unei semnificații. [< fr. glossème].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GLOSÉM s. n. cea mai mică unitate lingvistică capabilă a servi ca suport unei semnificații. (< fr. glossème)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

glosém s. n., pl. gloséme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink