8 definiții pentru «glosator»   declinări

GLOSATÓR, -OÁRE, glosatori, -oare, s. m. și f. Persoană care glosează un text. – Din fr. glossateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GLOSATÓR ~i m. Autor de glosar. /<fr. glossateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GLOSATÓR, -OÁRE s.m. și f. Autor de glose (1); (p. ext.) Comentator. [Cf. fr. glossateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GLOSATÓR, -OÁRE s. m. f. autor de glose (1); (p. ext.) comentator. (< fr. glossateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

glosatór s. m., pl. glosatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*glosatór m. (lat. glossator). Autor de glose, de explicațiunĭ de text.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

glosatoáre s. f., g.-d. art. glosatoárei; pl. glosatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

GLOSATÓR (‹ fr.) s. m. (La pl.) Juriști italieni care au prelucrat și comentat dreptul roman în sec. 11-12, făcând glose pe marginea textelor de lege. Școala glosatorilor a apărut la Bologna, fiind întemeiată de profesorul Irnerio (Irnerius).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink