GLORIÓLĂ s.f. Glorie deșartă; vanitate. [Pron. -ri-o-. / < fr. gloriole].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GLORIÓLĂ s. f. glorie deșartă; vanitate. (< fr. gloriole)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

gloriólă s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art. gloriólei; pl. glorióle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*gloriólă f., pl. e (lat. gloriola, dim. d. gloria). Iron. Glorie slabă, vană, care are de obĭect lucrurĭ micĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink