GLORIFICÁ, glorífic, vb. I. Tranz. (Livr.) A preamări, a slăvi. – Din fr. glorifier, lat. glorificare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A GLORIFICÁ glorífic tranz. A trata cu glorie; a ridica în slavă; a slăvi; a elogia; a cânta; a exalta. /<lat. glorificare, fr. glorifier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GLORIFICÁ vb. I. tr. A onora, a preamări, a preaslăvi. [P.i. glorífic, 3,6 -că. / < lat., it. glorificare, cf. fr. glorifier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GLORIFICÁ vb. tr. a onora, a preamări, a preaslăvi. (< fr. glorifier, lat. glorificare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GLORIFICÁ vb. 1. a cinsti, a cânta, a elogia, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacânta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) 2. v. preamări.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A glorifica ≠ a defăima, a denigra, a ponegri, a ponosi
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

glorificá vb., ind. prez. 1 sg. glorífic, 3 sg. și pl. glorífică
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*glorífic, a -á v. tr. (lat. glorifico, -áre, d. gloria, glorie, și fácere, a face). Onorez, preamăresc, laud, slăvesc: a-l glorifica pe Dumnezeŭ. V. refl. Mă laud, mă fălesc, mă mîndresc: înțeleptu nu se glorifică cu nimica.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink