GLONȚÁN, glonțane, s. n. (Rar) Glod (2). – Din glonț + suf. -an.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

glonțán,-ă, glonțáni, glonțáne, adj. (reg.) vârtos ca glonțul; zgrunțuros.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

glonțán, -ă adj. (d. glonț). Vîrtos ca glonțu, și decĭ răŭ (vorbind de poame): mere glonțane. S. m. pl. Zgrunțurĭ, bulgărĭ de pe un drum.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink