GLOBULÁRE s.f. Proces de transformare a formei cristaline a unor constituenți structurali în formă globulară; globulizare. [Cf. it. globulare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GLOBULÁR, -Ă, globulari, -e, adj. 1. Care are formă de glob; sferic. 2. Spec. Care aparține globulelor sângelui, referitor la globulele sângelui. – Din fr. globulaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GLOBULÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care are formă de glob; în formă de glob; rotund. 2) anat. Care ține de globulele sângelui; propriu globulelor sângelui. /<fr. globulaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GLOBULÁR, -Ă adj. 1. Ca un glob; sferic. ◊ Fontă globulară = fontă de structură granuloasă. 2. (Med.) Referitor la globulele sângelui. [Cf. fr. globulaire, lat. globulus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GLOBULÁR, -Ă adj. 1. ca un glob; sferic. ♦ fontă globulară = fontă de structură granuloasă. 2. referitor la globulele sângelui. (< fr. globulaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GLOBULÁR adj. v. sferic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

globulár adj. m., pl. globulári; f. sg. globuláră, pl. globuláre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*globulár, -ă adj. (fr. globulaĭre). Globos, ca globu, ca globulu. S. f. Bot. Un gen de dicotiledonate, cu florĭ albastre, foarte comune în Eŭropa și cu proprietățĭ purgative.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink