GLIO-, -GLÍE elem. „materie vâscoasă, gelatină”, „gliom”. (< fr. glio-, -glie, cf. gr. glia, clei)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GLÍE, glii, s. f. (Pop.) 1. Pământ, ogor; fig. patrie. ◊ Expr. Sub glie = în mormânt. 2. Brazdă de pământ (cu iarbă cu tot, câtă se poate desprinde o dată cu hârlețul). – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GLÍE ~i f. 1) Brazdă de pământ cu iarbă, care poate fi desprinsă o singură dată cu hârlețul. 2) Teren pregătit special pentru culturi agricole; ogor; țarină. 3) Pământ strămoșesc. ◊ Sub ~ (sau ~i) în mormânt. /<rus. glej, slov. glie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GLÍE¹ s. f. (med.) nevroglie. (< germ. Glia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

-GLÍE² elem. glio-.
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GLÍE s. (Mold.) brazdă. (O ~ de pământ.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GLÍE s. v. nevroglie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GLÍE s. v. câmp, ogor, patrie, pământ, țară, țarină.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

glíe (glíi), s. f. – 1. Pămînt, ogor. – 2. Pămînt, cîmp. Sl., din aceeași familie cu clisă; însă etimonul exact nu a fost încă identificat; cf. slov. glie „cocă, pap”, rut, rus. glej „lut, argilă” (DAR). Cel de al doilea sens este pur literar. După Körting 4166 și Tiktin, urmați de REW 3782, din lat. gleba, încrucișat cu rut. gliba.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

glíe s. f., art. glía, g.-d. art. glíei; pl. glii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

glíe f. (rus. gleĭ, rut. hleĭ, lut, nomol, hleĭ, rudă cu gr. glia, cleĭ. Din lat. glĕba, bulgăre, teren, moșie, s´ar fi făcut rom. gheaŭă, ĭar din rus. glýba, bulgăre, s´ar fi făcut glibă. Cp. și cu vsl. glina, lut). Trans. Munt. Mold. (Rar). Bucată de pămînt cu ĭarbă scoasă dintr´un loc și pusă aĭurea ca să oprească năruirea (lat. caespes). Poet. Supt [!] glie, în pămînt (de ex., mort). V. glebă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink