GLIGÁN, gligani, s. m. 1. (Înv. și reg.) Porc mistreț. 2. Fig. (Pop. și fam.) Găligan. – Din bg. gligan.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GLIGÁN ~i m. 1) înv. Porc sălbatic; mistreț. 2) fig. fam. Om foarte înalt; găligan; lungan. /<bulg. gligan
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GLIGÁN s. v. mistreț, porc mistreț, porc sălbatic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gligán (gligáni), s. m. – 1. Porc mistreț. – 2. Persoană ca un cal, uriașă. – Var. găligan, gîligan. Bg. gligan (Conev 56; Candrea, Conv. lit., XXXIV, 1132; DAR); însă originea din bg. nu este cunoscută, cf. Mladenov 101, care pleacă de la un sl. *klikŭ. Var. se folosesc numai cu al doilea sens.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gligán s. m., pl. gligáni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gligán m. (bg. gligan și glikan, d. glik, dinte, colț). Mistreț, porc sălbatic (Rar). Găligan: fiĭ cuminte, băĭete, că eștĭ gligan mare!
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink