GLÉZNĂ, glezne, s. f. 1. Parte a membrului inferior care cuprinde porțiunea articulației tibiei cu tarsul. ♦ Proeminență osoasă formată în această regiune. ♦ Parte mai subțire a gambei, situată deasupra articulației tibiei cu tarsul. 2. Parte a piciorului unor animale cuprinsă între fluier și chișiță. – Din sl. glezinŭ, glezna.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GLÉZNĂ ~e f. 1) (la om) Parte a piciorului care cuprinde porțiunea articulației tibiei cu tarsul. 2) Proeminență osoasă formată în această parte a piciorului. 3) Parte mai subțire a gambei, situată deasupra articulației tibiei cu tarsul. 4) (la unele animale) Porțiune a membrului cuprinsă între fluier și chișiță. [G.-D. gleznei] /<sl. glezinu, glezna
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GLÉZNĂ s. (ANAT.) (pop.) oul-piciorului.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gléznă (glézne), s. f. – Parte a piciorului care cuprinde articulația tibiei cu tarsul. – Mr. gleznă. Sl. glezĭnŭ (Miklosich, Lexicon, 129; Cihac, II, 121; Conev 89; Iordan, Dift., 258), cf. sb., cr. gležanĭ, slov. gležen, pol. glozna, rus. glezna. Cuvînt comun (ALR, I, 59).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gléznă s. f., g.-d. art. gléznei; pl. glézne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gléznă f., pl. e (vsl. glezĭnŭ, apoĭ glezno, bg. glezna, a. î.; rus. glëzna). Osu care ĭese în relief în partea de jos a picĭoruluĭ deasupra călcîĭuluĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a lua din gleznă expr. (intl.) a înjunghia brusc / pe neașteptate, cu o mișcare scurtă, din încheierura mâinii
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ciocu’ mic și jocul de glezne expr. (mil.) executați ordinul fără comentarii!
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink