GLÁSNICĂ, glasnice, s. f. (Înv.) Vocală. – Glas + suf. -nică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GLÁSNICĂ s. v. vocală
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

glásnică s. f., g.-d. art. glásnicei; pl. glásnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GLÁSNIC, -Ă, glasnici, -ce, adj. (Înv.) Sonor, răsunător. ♦ (Substantivat, f.) Vocală. – Din glas + suf. -nic.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

glásnic, -ă adj. (rus. vsl. glásnyĭ, vocal, sonor. V. glas). Vechĭ. Vocal. S. f. Vocală.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink