GLANȚ s. n. Lustrul¹ pieilor finisate (și acoperite cu un strat de lac). ♦ (Înv.) Piele acoperită cu un strat de lac². – Din germ. Glanz.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GLANȚ ~uri n. Lustru de pe suprafața pieilor finisate (uneori date cu lac). /<germ. Glanz
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GLANȚ s. n. bustul pieilor ginisate (date cu lac); pielea însăși. (< germ. Glanz)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

glanț (glánțuri), s. n. – Lac, strat de lac. Germ. Glanz „luciu” (Borcea 190); după Cihac, II, 121, prin intermediul pol. glanc.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

glanț s. n., pl. glánțuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

glanț n., pl. urĭ (germ. glanz, lustru, de unde și pol. glans, rus. glĕánec). Mold. Lustru. Pele [!] de lac: cĭobote de glanț.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink