glănțuí, glănțuiésc, vb. IV (înv.) a lustrui.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

glănțuĭésc v. tr. (d. glanț; pol. glansować, rus. glĕancovátĭ). Mold. Lustruĭesc. Sclivisesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink