GIUMBUȘLÚC, giumbușlucuri, s. n. Faptă, atitudine, vorbă care înveselește, distrează; caraghioslâc, ghidușie, giumbuș; (peior.) glumă de prost gust. – Din tc. cümbüșlük.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GIUMBUȘLÚC s. v. bufonerie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

giumbușlúc s. n. (sil. gium-), pl. giumbușlúcuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink