GIUMBÚȘ, giumbușuri, s. n. (Rar) Giumbușluc. – Din tc. cümbüș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GIUMBÚȘ s. v. bufonerie, caraghioslâc, clovnerie, comicărie, giumbușluc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

giumbúș (giumbúșuri), s. n. – Ghidușie, caraghioslîc. – Mr. giumbușe, megl. giămbuș. Tc. cümbüs (Șeineanu, II, 190; Roesler 69; Lokotsch 752); cf. ngr. τσιμπούσι, bg. ğumbĭuš. Este dublet al lui gimbiș, s. n. (Munt., rar, haz, ghidușie). – Der. giumbușlîc, s. n. (ghidușie, caraghioslîc), din tc. cambazlik „acrobație”, confundat cu cuvîntul anterior.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

giumbúș s. n. (sil. gium-), pl. giumbușúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gĭumbúș n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] ğunbiș, pop. ğunbuș, petrecere, amuzament; bg. sîrb. gumbuš). Sud. Caraghĭozlîc, poznă, scamatorie, drăcie: copiiĭ mureau de rîs de gĭumbușurile luĭ Vasilachi. – Și gimbíș și (Rucăr) ghimbúș.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink