GIÚLGIU, giulgiuri, s. n. Pânză subțire și fină care se așterne peste ceva, care acoperă ceva. ♦ Pânză cu care se acoperă mortul; lințoliu. [Var.: giúlgi s. n.] – Din magh. gyolcs.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GIÚLGIU ~ri n. 1) Bucată de pânză foarte subțire și fină; lințoliu. 2) Bucată de pânză subțire cu care se acoperă mortul; lințoliu. 3) fig. Material întins uniform pe o suprafață; strat; pătură. ~ de zăpadă. /<ung. gyolcs
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GIÚLGIU s. lințoliu, (înv. și pop.) pânză, (înv. și reg.) sovon, (reg.) păioară, (prin Olt. și Munt.) pânzuială, (prin Ban. și Transilv.) sălie, (înv.) cearșaf, grobnic. (~ cu care se învelește mortul.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

giúlgiu (giúlgiuri), s. n. – 1. Pînză fină. – 2. Lințoliu. – Var. (Trans.) jolj. Mag. gyolcs (Cihac, II, 59; Gáldi, Dict., 93).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

giúlgiu s. n. (sil. giul-) [-giu pron. -giu], art. giúlgiul; pl. giúlgiuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

giúlgiu, giulgiuri s. n. Pânză subțire și fină cu care se acoperă ceva, care se așterne peste ceva. ♦ Sfântul giulgiu = pânza cu care a fost înfășurat și uns cu miresme trupul lui Iisus când a fost pus în mormânt. – Din magh. gyolcs.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink