GIUGIULEÁLĂ, giugiuleli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) giugiuli; mângâiere, dezmierdare. – Giugiuli + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GIUGIULEÁLĂ s. v. alintare, dezmierdare, mângâiere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

giugiuleálă s. f., g.-d. art. giugiulélii; pl. giugiuléli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gĭugĭuleálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a gĭugĭuli. – Și gĭungĭuleală, ghĭonghĭoneală și ghĭunghĭuneală.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink