GIRATÓRIU, -IE, giratorii, adj. (Despre o mișcare) De rotație, circular. ◊ Sens giratoriu = sens de circulație la o intersecție, într-o piață etc., potrivit căruia un vehicul este obligat să facă o rotație de la dreapta la stânga. – Din fr. giratoire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GIRATÓRIU ~e (~i) (despre o mișcare) Care este în formă de cerc; rotativ; circular. ◊ Sens ~ sens de circulație (într-o piață, la o intersecție etc.) unde vehiculele trebuie să facă o rotație de la stânga la dreapta. /<fr. giratoire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GIRATÓRIU, -IE adj. (Despre o mișcare etc.) De rotație, circular. ◊ Sens giratoriu = v. sens (3) [în DN]. [Pron. -riu. / cf. fr. giratoire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GIRATÓRIU, -IE adj. (despre o mișcare etc.) de rotație, circular. ♦ sens ~ = sens obligatoriu pentru autovehicule în jurul unui rond la o intersecție, într-o piață etc. (< fr. giratoire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GIRATÓRIU adj. circular. (Sens ~ în circulație.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

giratóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. giratórie (sil. -ri-e-); pl. m. și f. giratórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*giratóriŭ, -ie adj. (d. it. girare, a se învîrti. V. girez). De învîrtire: cicloniĭ îs animațĭ de o mișcare giratorie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink