GIRATÁR, giratari, s. m. Persoană în favoarea căreia este girată¹ o cambie. – Din it. giratario.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GIRATÁR ~i m. Persoană pentru care se girează o poliță sau o cambie. /<it. giratario
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GIRATÁR s.m. (Jur.) Cel căruia, în temeiul unui gir, urmează să i se plătească suma prevăzută într-un titlu la ordin. [< it. giratario].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GIRATÁR s. m. cel căruia i s-a transmis o cambie, un cec de către girant. (< it. giratario)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

giratár s. m., pl. giratári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*giratár, -ă s. (it. giratario). Com. Acela care primește o poliță girată (purtătoru).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink