GIOLÁR, giolari, s. m. (Înv.) Jucător (priceput) de arșice. – Giol + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
giolár s. m. (sil. gio-), pl. giolári
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gĭolár m. (d. gĭol). Vest. Acela care joacă foarte bine la arșice orĭ la bile și, pin [!] urmare, ĭa toate arșicele saŭ bilele adversaruluĭ. – În est cĭolar. V. nucar și as.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
giolar, giolari s. m. hoț.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink