gingirlíu s.n. (înv.) ban, galben turcesc (de valoare).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gingirlíu, -íe, gingirlíi, adj. (înv.) 1. (despre oameni) nostim. 2. (despre cafea) cu caimac.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gingirlíu (-íe), adj. – (Cafea) cu spumă, cum o preferă orientalii. Tc. cicili „drăguț, bun”, cf. gigea (Șeineanu, II, 188).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gingirlíŭ, -íe adj. (din maĭ vechĭu zingirliŭ și zengherliŭ, turc. zinğirli, cu lanț, d. zinğir, pers. zenğir, lanț. V. singir). Galben gingirliŭ (pînă pe la 1860), galben turcesc în valoare de doĭ leĭ, numit așa după „lanțu” saŭ cununa de arabescurĭ pe care o avea desemnată pe amîndoŭă fețele. Cafea gingirlie, cafea bine feartă [!] cu caĭmacu redus numaĭ la o spumă „ca un lanț” în prejuru [!] suprafețeĭ. V. direclie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink