GÍNGINĂ, gingini, s. f. (Înv. și reg.) V. gingie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

gingíe f. (lat. gingíya, it. pv. pg. gengiya, fr. genciye, sp. encia). Vest. Mold. sud. Carnea care înconjoară dințiĭ la rădăcina lor. – În nord gingină, pl. ĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink