GINGÍE, gingii, s. f. Țesut¹ (3) care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților și al măselelor. [Var.: (înv. și reg.) gíngenă, gíngină s. f.] – Lat. gingiva.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GINGÍE ~i f. Țesut muscular care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților. [G.-D. gingiei] /<lat. gingiva
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gingíe (gingíi), s. f. – Țesut care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților și a măselelor. – Mr. dzindzie, istr. (žinžire). Lat. gingῑva (Diez, I, 206; Pușcariu 721; Candrea-Dens., 745; REW 3675; DAR), cf. it., prov., port. gingiva (calabr. gringria), fr. gencive, sp. encía. În Trans. de Nord se folosește var. gingină, care explică și istr. Cf. ALR, I, 31. Din rom. provine ngr.τσιντσία (Murnu, Lehnwörter, 45). – Der. îngingia, vb. (a se face bobul de porumb; a prospera, a se îmbogăți).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gingíe s. f., art. gingía, g.-d. art. gingíei; pl. gingíi, art. gingíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gingíe f. (lat. gingíya, it. pv. pg. gengiya, fr. genciye, sp. encia). Vest. Mold. sud. Carnea care înconjoară dințiĭ la rădăcina lor. – În nord gingină, pl. ĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

gingie, gingii s. f. (intl.) gură.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a o da la gingie / la gingirică expr. (obs.) a obliga partenerul să facă sex oral
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink