GÍNGAȘ (GINGÁȘ), -Ă, gingași, -e, adj. 1. (Despre ființe și obiecte) Plăpând, firav; delicat, fin¹. ♦ (Despre manifestările ființelor) Plin de delicatețe (sufletească); sensibil. 2. (Despre oameni și animale) Mofturos, dificil la mâncare. ♦ (Despre plante) Care nu rezistă la frig sau la căldură excesivă. 3. (Despre lucruri, acțiuni etc.) Care cere multă pricepere pentru a putea fi dus la bun sfârșit; anevoios, dificil. – Din magh. dial. dsingás.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GÍNGAȘ ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial (despre ființe și despre manifestările lor, despre lucruri etc.) Care este foarte delicat și sensibil la influențele exterioare; plin de sensibilitate și delicatețe; fin. 2) și fig. Care are o construcție lipsită de vigoare; delicat; firav; plăpând; slab. Pisică ~ă. Floare ~ă. 3) (despre lucruri, acțiuni) Care cere multă pricepere și eforturi deosebite la realizare; greu de realizat; dificil. /<ung. dsingás
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GÍNGAȘ adj. 1. v. delicat. 2. v. debil. 3. v. dificil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GÍNGAȘ adj. v. dificil, mofturos, năzuros.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gíngaș / gingáș (-șe), adj. – 1. Delicat, fragil, care se fărîmă. – 2. Delicat, iubitor. – 3. Delicat, complicat, dificil. – 4. Răsfățat. Mag. dial. dsingás, zsingás, în loc de gyengyés (Miklosich, Fremdw., 89; Cihac, II, 501; Berneker 300; Gáldi, Dict., 91; DAR), cf. sb., cr., slov. gingav „debil, leneș”. Sec. XVII. – Der. gingăși, vb. refl. (a slăbi, a deveni firav; a se răsfăța, a face nazuri); gingășie, s. f. (delicatețe).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gíngaș adj. m., pl. gíngași; f. sg. gíngașă, art. gíngașa, pl. gíngașe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gíngaș (est) și gingáș (vest), -ă adj. (ung. gyenge, gyonge, dial. dsingás, gingaș, de unde și sîrb. gingay, leneș. V. gĭugĭulesc). Delicat, slab. Fig. Blînd, duĭos. Adv. Cu gingășie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink