GIMNÁZIU, gimnazii, s. n. 1. (În Grecia antică) Școală în care tinerii absolvenți ai palestrei își desăvârșeau educația fizică și intelectuală. 2. Școală care cuprinde clasele (4) V-VIII. 3. (În unele țări) Liceu. – Din lat. gymnasium, fr. gymnase.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GIMNÁZIU ~i n. 1) (în Grecia antică) Școală unde tinerii de 16-18 ani, după absolvirea palestrei, își desăvârșeau educația fizică și intelectuală. 2) Școală de patru clase, în care se poate învăța după terminarea școlii primare. /<lat. gimnasium, germ. Gymnasium
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GIMNÁZIU s.n. 1. (Ant.) Loc public pentru exerciții atletice. 2. (În trecut) Școală secundară cu patru clase, alcătuind cursul inferior al liceului. [Pron. -ziu. / cf. fr. gymnase, germ. Gymnasium < gr. gymnasion < gymnos – dezbrăcat].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GIMNÁZIU s. n. 1. (în Grecia antică) instituție de învățământ public pentru exerciții atletice. 2. (la noi, în trecut) școală secundară cu patru clase, cursul inferior al liceului; (astăzi) ciclul al doilea al școlii generale (clasele V-VIII). (< lat. gymnasium, germ. Gymnasium, fr. gymnase)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GIMNÁZIU s. v. liceu, școală secundară.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gimnáziu s. n. [-ziu pron. -ziu], art. gimnáziul; pl. gimnázii, art. gimnáziile (sil. -zi-i-)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gimnáziŭ n. (vgr. gymnásios, d. gymnós, „nud, gol”, că vechiĭ atlețĭ se exercitaŭ goĭ). La vechiĭ Grecĭ, loc de exercițiĭ atletice. Azĭ, în Francia, loc cu aparate de gimnastică. În Italia și Germania, liceŭ clasic. În Belgia, ateneŭ. În România, cursu inferior al liceuluĭ. – Vechĭ gimnázie f. (rus. gimnáziĭa).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink