GIGANTÍSM s. n. 1. Însușirea, calitatea de a fi gigantic. 2. Boală endocrină care constă în creșterea excesivă în lungime a corpului sau a unor părți ale lui. – Din fr. gigantisme.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GIGANTÍSM n. 1) Caracter gigantic. 2) Stare patologică constând într-o dezvoltare fizică exagerată. /<fr. gigantisme
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GIGANTÍSM s.n. Anomalie constând în creșterea exagerată a întregului corp; (p. ext.) creștere exagerată, în general. [< fr. gigantisme].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GIGANTÍSM s. n. 1. însușirea de a fi gigantic. 2. boală endocrină constând în creșterea exagerată a întregului corp sau a anumitor părți ale acestuia; somatomegalie. (< fr. gigantisme)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GIGANTÍSM s. enormitate, imensitate. (~ul unei construcții.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gigantísm s. n.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gigantísm s.n. Caracter nemăsurat, gigantic ◊ „După ce marile șantiere navale ale lumii s-au molipsit de gigantism, au început să fie lansate la apă nave uriașe.” R.l. 22 IX 67 p. 6 (din fr. gigantisme; DMN 1966; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink