ghiolcăí (-ăésc, -ít), vb. – Despre mațe, a produce un zgomot. Creație expresivă, cf. ghiorăi, chiorăi. – Der. ghioalcă (var. ghiolcură), adv. (plin-ochi); ghiorcă, s. f. (Bucov., vîltoare). Probabil aparține aceleiași rădăcini expresive ghilan, s. m. (Mold., vlăjgan), cf. ghiorlan, golan (după Löwe 12 și Scriban, ar fi cuvînt identic lui bălan).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ghĭólcăĭ, a -í v. intr. (d. ghĭolc-ghĭolc, huĭetu apeĭ într´un vas hîltîcîit. V. gîlgîĭ, ghĭorțăĭ). Vest. Fac ghĭolc-ghĭolc; apa ghĭolcăĭa în pîntecele, în cizmele luĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink