GHIOCEÁR, ghioceari, s. m. (Reg.) Vizitiu al unui ghioci. – Ghioci + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ghioceár s. m. (sil. ghio-cear), pl. ghioceári
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ghĭoceár (ea dift.) m., pl. cearĭ (d. ghiocĭ; turc. göcer, ambulant). Sud. Acela care cară cu ghĭocĭu.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink