GHINIONÍST, -Ă, ghinioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care are ghinion, care este urmărită de ghinion. [Pr.: -ni-o-] – Ghinion + suf. -ist.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GHINIONÍST ~stă (~ști, ~ste) și substantival (despre persoane) Care are ghinion; cu ghinion. /ghinion + suf. ~ist
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GHINIONÍST, -Ă s.m. și f., adj. (Cel) care are ghinion. [< ghinion + -ist].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GHINIONÍST, -Ă s. m. f., adj. (cel) care are ghinion. (< ghinion + -ist)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GHINIONÍST adj. nenorocos, păgubos, (fam.) nebaftos. (Om ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ghinioníst s. m. (sil. -ni-o-), pl. ghinioníști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ghinionístă s. f. (sil. -ni-o-), pl. ghinioníste
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink