GHILÍT¹ s. n. (Reg.) Ghileală. – V. ghili.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GHILÍT², -Ă, ghiliți, -te, adj. (Reg.; despre pânză) Care a fost albit² prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – V. ghili.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ghilít s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A GHILÍ ~ésc tranz. reg. (pânză) A albi muind în apă și întinzând la soare de mai multe ori. /<ucr. biliti
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ghilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 sg. și pl. ghileáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ghilésc, V. bilesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink