GHIDÚȘ, -Ă, ghiduși, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie; poznaș. – Ghidi + suf. -uș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GHIDÚȘ ~ă (~i, ~e) și substantival Care face ghidușii; care se ține de pozne; poznaș; șotios; năzbâtios; nebunatic. /ghidi + suf. ~uș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GHIDÚȘ adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GHIDÚȘ s. v. bufon, măscărici, paiață.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ghidúș adj. m., pl. ghidúși; f. sg. ghidúșă, pl. ghidúșe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ghidúș m. (din biduș, murdar [Trans.] d. ung. büdös, puturos, de unde înț. de „leneș, poznaș”). Est. Vechĭ. Actor. Azĭ. Poznaș, farsor, bufon. V. istrion.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink