GHEMULÉȚ, ghemulețe, s. n. Diminutiv al lui ghem1; ghemușor. – Ghem1 + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GHEMULÉȚ s. ghemușor, (rar) ghemuț.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ghemuléț s. n., pl. ghemuléțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink