ghelái, gheláiuri, s.n. (reg.) sosire, venire.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ghélai interj. – Hai, vino. Tc. gel, imperativ de la gelmek „a veni” (DAR). – Der. ghelui, s. n. (Olt., venire); ghelir, s. n. (rentă, venit), din tc. gelir (Meyer 199; Șeineanu, III, 179; Lokotsch 708), cf. alb. geler.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ghélaĭ interj. (turc. ghel, vino, d. ghelmek, a veni). P. P. Vino: ghelaĭ tu cu mine!
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

gheláĭ n., pl. urĭ (d. ghélaĭ și ghelir). Olt. Venire, sosire, curgere: ghelaĭu oștilor. (Vț. Lit. Bucureștĭ, 1, 17, 8, 2).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink