GHÉIZER, gheizere, s. n. Izvor intermitent de apă fierbinte și de vapori, de origine vulcanică, care aruncă apa, la intervale egale, până la mare înălțime, sub forma unei coloane (2). – Din fr., engl. geyser.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GHÉIZER ~e n. Izvor intermitent generat de un vulcan, care, la anumite intervale de timp, aruncă în afară apă fierbinte și vapori. /<fr., engl. geyser
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GHÉIZER s.n. Izvor de apă fierbinte de origine vulcanică, care izbucnește periodic. [Pron. ghei-. / < fr., engl. geyser < cuv. islandez].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GHÉIZER s. n. izvor artezian natural de apă fierbinte, de origine vulcanică. (< fr., engl. geyser)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ghéizer s. n. (sil. ghei-), pl. ghéizere
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GHÉIZER (‹ fr., engl.; {s} islandez geysir) s. n. Izvor termal, intermitent, situat într-o regiune vulcanică, a cărui apă are înainte de țâșnire temperatura de peste 100ºC și este azvârlită pe verticală, în coloană, până la 40 m înălțime (vaporii până la 150 m). Se formează datorită vaporizării bruște a apei supraîncălzite care, în anumite condiții subterane, este ținută un timp în stare de suprafuziune; g. erup la intervale de timp variate, cu debite diferite și cu presiuni până la zeci de atmosfere; depun cruste vălurite de gheizerit care uneori alternează cu limonitul. Sunt cunoscuți g. în Islanda, Noua Zeelandă, S.U.A. (Parcul Național Yellowstone), Federația Rusă (Kamceatka). Cele mai mari g. din lume; Old Faithful (S.U.A.) și Waimangu (Noua Zeelandă).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink