GHEBOȘÍ, gheboșesc, vb. IV. Refl. V. gheboșa.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GHEBÓS, -OÁSĂ, gheboși, -oase, s. m. și f., adj. (Persoană) care are cocoașă; cocoșat. ♦ Care are spatele adus, încovoiat, gârbovit. – Gheb1 + suf. -os.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GHEBÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care are gheb; cu gheb; cocoșat. 2) Care este cu spatele încovoiat (de bătrânețe, de greutate etc.); gârbov; grebănos. /gheb + suf. ~os
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GHEBÓS adj. 1. v. cocoșat. 2. v. gârbovit.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ghebós adj. m., pl. ghebóși; f. sg. gheboásă, pl. gheboáse
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ghebós, -oásă adj. și s. (d. gheb). Cu gheb, cocoșat: om ghebos.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gheboșéz v. tr. (d. ghebos). Fac ghebos, gîrbovesc: bătrîneța [!] l-a gheboșat. V. refl. S´a gheboșat de frig. – Și îngh- și gheboșesc. La Dos. (Acad.) ghibuit, gheboșat.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ghebos, gheboși s. m. (șc.) nota doi.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink