GHEBOȘÁRE, gheboșări, s. f. Acțiunea de a se gheboșa și rezultatul ei. – V. gheboșa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

gheboșáre s. f., g.-d. art. gheboșării; pl. gheboșări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GHEBOȘÁ, gheboșez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A se apleca (temporar) de spate, a se încovoia (din cauza greutății, a unei dureri etc.); a deveni cu spatele arcuit, încovoiat, gârbovit (din cauza bătrâneții, a unei boli etc.); a se cocoșa. [Var.: gheboșí vb. IV] – Contaminare între ghebos și cocoșa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A GHEBOȘÁ ~éz tranz. A face să se gheboșeze; a cocoșa; a gârbovi. /Din ghebos
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE GHEBOȘÁ mă ~éz intranz. 1) A căpăta gheb; a se cocoșa. 2) A-și încovoia spatele (de greutate, de bătrânețe etc.); a deveni grebănos; a se gârbovi; a se cocoșa. /Din ghebos
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GHEBOȘÁ vb. v. gârbovi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A se gheboșa ≠ a se îndrepta
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gheboșá vb., ind. prez. 1 gheboșéz, 3 sg. și pl. gheboșează, 1 pl. gheboșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. gheboșéze; ger. gheboșând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gheboșéz v. tr. (d. ghebos). Fac ghebos, gîrbovesc: bătrîneța [!] l-a gheboșat. V. refl. S´a gheboșat de frig. – Și îngh- și gheboșesc. La Dos. (Acad.) ghibuit, gheboșat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink