GEST, gesturi, s. n. 1. Mișcare a mâinii, a capului etc. care exprimă o idee, un sentiment, o intenție, înlocuind uneori vorbele sau dând mai multă expresivitate vorbirii. 2. Faptă sau purtare dictată de un anumit scop, de anumite interese, având o anumită semnificație etc. – Din fr. geste, lat. gestus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GEST ~uri n. 1) Mișcare a unor părți ale corpului, în special a capului sau a mâinilor, care însoțește ori înlocuiește vorbirea, exprimând o stare psihologică sau o intenție. 2) fig. Faptă cu o anumită semnificație. /<fr. geste, lat. gestus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GEST s.n. 1. Mișcare exterioară a corpului prin care se exprimă o idee, un sentiment etc. sau se dă mai multă expresivitate vorbelor. 2. (Fig.) Purtare, faptă (care are o anumită semnificație). [< fr. geste, it. gesto, cf. lat. gestus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GEST s. n. 1. mișcare exterioară a corpului prin care se exprimă o idee, un sentiment etc. sau se dă mai multă expresivitate vorbelor. 2. (fig.) purtare, faptă cu o anumită semnificație. (< fr. geste, lat. gestus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GEST s. v. atitudine.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gest s. n., pl. gésturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*gest n., pl. urĭ (lat. gestus, mișcare, gest, d. gérere, a purta. V. gerant). Mișcare a corpuluĭ, maĭ ales a mîniĭ [!], p. a exprima sentimentele: a declama cu gesturĭ. V. amenințare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink