GERÁNIU s. n. V. geranium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GERÁNIU s.m. Plantă sălbatică sau cultivată, cu flori ornamentale; mușcată. V. pelargonie. ◊ Ulei de geraniu = ulei eteric cu miros de trandafir, folosit în parfumerie și în cosmetică. [Pron. -niu. / < fr. géranium, cf. gr. geranion].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GERÁNIU s. m. plantă sălbatică sau cultivată, cu flori ornamentale. ♦ ulei de ~ = ulei eteric cu miros de trandafir, folosit în parfumerie și cosmetică. (< fr. géranium, gr. geranion)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

gerániu s. m. [-niu pron. -niu], art. gerániul
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*gerániŭ m. (lat. geranium, vgr. geránion, d. geranós, cocor). Bot. Priboĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink