GER, geruri, s. n. Temperatură atmosferică foarte scăzută (specifică perioadei din toiul iernii); frig foarte mare. – Lat. gelu.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GER ~uri n. Stare atmosferică caracterizată prin temperatura foarte joasă a aerului (sub zero grade); frig mare. ◊ ~ de crapă pietrele (sau lemnele) ger foarte mare. /<lat. gelu(m)
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GER1- v. geronto-.
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
-GER2 Element secund de compunere savantă cu semnificația „purtător”, „care poartă”. V. -for. [Cf. it. -gero, fr. -gère, lat. -gerus < gerere – a purta].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ger (géruri), s. n. – Frig foarte mare. Mr. ger. Lat. gĕlum (Pușcariu 707; Candrea-Dens., 732; REW 3718; DAR), cf. it. gelo, prov., cat. gel, sp. hielo. – Der. Gerar, s. m. (ianuarie), pe care Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, 224, îl considera rezultat al unei încrucișări a lat. Ianuarius cu ger, și Pascu, Beiträge, 10, drept rezultat al lui ghenar ‹ ngr. γενάρι; geros, adj. (glacial); gerui, vb. (a îngheța, a se face frig); geruială, s. f. (frig; promoroacă). – Cf. degera.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ger s. n., pl. géruri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ger n., pl. urĭ (lat. gĕlu, it. gelo, pv. cat. gel, sp. yelo, hielo; fr. gelée [lat. *gelata]. V. deger, gelatină). Frig foarte mare (glacial). E un ger de îngheață și cenușa´n vatră, de crapă lemnele și petrele, e grozav de ger.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ger de crapă pietrele expr. temperatură foarte scăzută, foarte frig.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink