GEOTERMÍE s. f. Căldura internă a Pământului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géothermie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GEOTERMÍE f. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul proceselor termice din interiorul Pământului. /<fr. géothermie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GEOTERMÍE s.f. 1. Căldura internă a Pământului. 2. Parte a geologiei care studiază variațiile în adâncime ale temperaturii uscatului, mărilor și oceanelor. [Gen. -iei. / < fr. géothermie, cf. gr. ge – pământ, therme – căldură].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GEOTERMÍE s. f. 1. căldură internă a Pământului. 2. parte a geologiei care studiază variațiile în adâncime ale temperaturii uscatului, mărilor și oceanelor. (< fr. géothermie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
geotermíe s. f. (sil. ge-o-), art. geotermía, g.-d. geotermíi, art. geotermíei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
geotermíe s.f. 1978 (geol.) Căldura din interiorul pământului v. bioenergie (din fr. géothermie; DN3, DEX)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GEOTERMÍE (‹ fr. {i}; {s} geo- + gr. thermos „cald”) s. f. 1. Căldură internă a Pământului. 2. Disciplină a geofizici care studiază regimul termic al Pământului și dependența acestuia de structura, compoziția și diferitele procese geologice din scoarța terestră.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink