GEOTECTÓNICĂ f. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul mișcării și deformării scoarței terestre. /<germ. Geotektonik
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GEOTECTÓNICĂ s.f. Disciplină care studiază structura scoarței Pământului. [Cf. germ. Geotektonik, fr. géotectonique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GEOTECTÓNICĂ s. (GEOL.) 1. tectonică, structură geologică. 2. geotectonică generală v. geotectonică teoretică; geotectonică teoretică = geotectonică generală.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

geotectónică s. f. (sil. ge-o-), g.-d. art. geotectónicii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GEOTECTÓNIC, -Ă, geotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta; tectonică. 2. Adj. Care aparține geotectonicii (1), privitor la geotectonică. [Pr.: ge-o-] – Din rus. gheotektonika. Cf. germ. Geotektonik.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GEOTECTÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de geotectonică; propriu geotectonicii. /<germ. geotektonisch
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GEOTECTÓNIC, -Ă adj. Referitor la geotectonică. [Cf. germ. geotektonisch].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GEOTECTÓNIC, -Ă I adj. referitor la geotectonică. II. s. f. disciplină care studiază structura scoarței terestre. (< germ. geotektonisch, /II/ germ. Geotektonik, rus. gheotektonika)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

geotectónic adj. (sil. ge-o-) → tectonic
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink