GEOFÍTĂ, geofite, s. f. Plantă perenă care, în condiții defavorabile, continuă să supraviețuiască numai prin organele subpământene. ◊ (Adjectival) Plantă geofită. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophytes.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GEOFÍTĂ ~e f. Plantă care în timpul iernii își continuă viața numai prin organe subpământene (bulbi, tuberculi, rizomi). /<fr. géophytes
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GEOFÍTĂ adj., s. f. (plantă) cu organe subterane perene (bulbi, rizomi, tuberculi). (< fr. géophyte)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

geofítă s. f. (sil. ge-o-), pl. geofíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GEOFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) ale cărei organe aeriene în condiții nefavorabile se usucă, organele subterane supraviețuind în pământ. [Pron. ge-o-. / < fr. géophytes, cf. gr. ge – pământ, phyton – plantă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink