GEODÉZICĂ s.f. Curbă care reprezintă cea mai scurtă distanță între două puncte pe o suprafață curbă. [Gen. -cii. / < fr. géodésique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

geodézică s. f. (sil. ge-o-), g.-d. art. geodézicii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GEODÉZIC, -Ă, geodezici, -ce, adj. Care aparține geodeziei, privitor la geodezie. ◊ Punct geodezic = punct de pe suprafața terestră a cărui poziție este precis stabilită (constituind baza pentru măsurători noi). Linie geodezică = curbă mai scurtă decât oricare altă curbă situată pe aceeași suprafață și trecând prin aceleași puncte. Triunghi geodezic = triunghi ale cărui vârfuri sunt puncte geodezice. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodésique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GEODÉZIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de geodezie; propriu geodeziei. /<fr. géodesique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GEODÉZIC, -Ă adj. Referitor la geodezie. [< fr. géodésique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GEODÉZIC, -Ă I. adj. referitor la geodezie. II. s. f. curbă care reprezintă cea mai scurtă distanță între două puncte pe o suprafață curbă. (< fr. géodésique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

geodézic adj. m. (sil. ge-o-), pl. geodézici; f. sg. geodézică, pl. geodézice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*geodétic, -ă adj. (d. geodet). Relativ la geodezie: calcule geodetice. – Fals geodezic. (Cp. cu genetic).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink